Alegeți un nume stabil
Folosiți nume care descriu un scop: site-ul principal, o aplicație sau documentația. Un subdomeniu poate indica către un serviciu diferit. Înregistrați cine controlează înregistrarea domeniului și zona DNS. Evitați să construiți o adresă publică în jurul unui nume de server temporar.
Potriviți DNS-ul cu serviciul
Un record A indică către IPv4, un record AAAA indică către IPv6, iar un CNAME mapează un alias către un alt nume de gazdă. Publicați doar o familie de adrese pe care serviciul o suportă. Pregătiți destinația înainte de o schimbare și permiteți expirarea înregistrărilor cache în timpul tranziției.
Faceți din HTTPS un proces continuu
Certificatul trebuie să acopere exact numele de gazdă pe care îl folosesc vizitatorii. Configurați reînnoirea automată și păstrați metoda de validare disponibilă. Redirecționați HTTP către adresa HTTPS canonică. Verificați fiecare alias suportat: o redirecționare nu elimină necesitatea unui certificat valid pe numele de gazdă HTTPS sursă.